Am din nou un moment de rascruce . Ca sa fie totul clar eu sunt genul ala de om , de fata , care nu tolereaza greselile , care ramane blocata undeva in trecut cu sufletul chiar daca viata-mi merge normal inainte . Nu imi pot gasi o asa zisa pace interioara , nu-mi pot recupera sufletul pana cand nu mi se spune tot adevarul ( chiar daca doare ) . Macar stiind adevarul voi putea alege corect . In ultima vreme tind sa fiu putin mai mult falsa prin faptul ca afisez un zambet pictat pe fata , o stare calma si fericita .. dar in interiorul meu ma simt presata de anumite intrebari , nu sunt atat de implinita si fericita pe cat dau impresia .
Sincer ajung la disperare . Daca pana acum o saptamana nu scotea nimeni nici un cuvant de la mine si voiam sa fiu scutita de intrebari , acum simt o nevoie coplesitoare de a vorbi cu cineva , de a fi inteleasa , de a primi sfaturi . De aceea apelez la prietene , la mama . Bineinteles ca nu de fiecare data se intampla sa fie asa cum as fi dorit eu , referitor la intelegere , la sfaturi . Poate pentru ca eu sunt cea care gandesc gresit , cea care vrea sa actioneze gresit , iar respectivele persoane carora ma confesez imi vor doar binele dandu-mi astfel alt fel de sfaturi ...
Dar pe cat de bune ar fi .. pe atat nu ma ajuta sa ma regasesc , sa ma eliberez . Eu am si o mare-mica problema cu atasamentele , cu fixurile . Daca ajung sa capat fata de cineva un sentiment ( fie ca e iubire sau ura ) sau o parere ( la fel , buna sau rea ) cu greu o sa vad persoana respectiva cu alti ochi . Sunt cel mai bun prieten si cel mai rau dusman , acum depinde de ce parte vei fi . Sunt o persoana prea buna , totul pana cand sunt calcata pe coada . Cu rusine pot spune ca in momentul de fata urasc pe cineva , si sunt sigura ca este ura . In timp se va duce , dar aceasta persoana imi va fi intotdeauna antipatica .
Incerc sa fiu cat mai normala posibil in viata de zi cu zi , asta insemnand ca nu fac mutre atunci cand imi este prin preajma , sau ca evit anumite intalniri , locuri pentru ca e si ea acolo . Nu am nimic , sunt ok si nu ma deranjeaza prezenta ei . Dar strang din dinti defapt . Pentru ca nu suport nimic ce tine de ea, in special gandul ca si-a batut joc de ce am iubit eu si iubesc cel mai mult .
Ca sa fiu mai precisa este vorba de o Oarecare, tipa despre care am mai povestit pe aici care ce s-a gandit ea .. " i-a sa stric eu o relatie ... " . Si asa s-a bagat ea in seama cu iubitul meu dupa ce eu plecasem acasa dintr-un loc de unde am fost cu totii in aceiasi seara ( trebuie sa precizez ca nu se cunosteau personal pana atunci , se stiau asa din prieteni comuni , dar nu aveau nici o tangenta ) . Povestea este foarte complicata , ma tem ca nu veti intelege nici daca v-as povesti detaliu cu detaliu . Noi doua evident am impartit un baiat . La o zi dupa ce avusese loc despartirea mea si a lui , dansii s-au cuplat . Si au avut o relatie de aproximativ 3 luni. Dupa aceasta tragica despartire a lor ( vai cat m-am bucurat ) am decis sa ne mai dam noua o sansa pentru ca ne legau mult prea multe, iar 3 luni cu o alta nu au putut desface legaturile noastre. In aprilie ne-am impacat iar de atunci pana acum suntem ok . Faptul ca am reinceput relatia nu a fost pentru ca il iertasem de tot, a fost pentru ca aveam nevoie de el .
Nu pot scapa de gandul acesta , ca a ales o Oarecare pe care o stia de-o zi . M.am simtit tradata si inselata . Nu pot uita nici cum m-a tratat ca pe o straina cat timp a fost cu ea si la rugamintea ei a intrerupt orice legatura cu mine . Ea o straina si eu care ii fusesem alaturi . Motivele despartirii noastre insa nu au fost legate de ea ( cica ) .. asa ca tind sa cred ca s-a aruncat cu capul inainte intr-o relatie in care nu avea nici o baza ( si a ajuns la vorbele mele si a aflat pe pielea lui tot ce sustineam eu ) . Dureros este ca a tinut la ea, mai mult sau mai PUTIN. Iar acum se asteapta ca eu sa ma comport ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Cum sunt eu ghinionista , tipa asta ( care e mai mica decat mine ) a intrat in liceu cu mine . Am fost putin uimita cand am vazut-o . Am simtit multe atunci , caci nu a fost usor sa vad fata din "trecutul" lui ( dramatizez si eu .. cahh ). Lasand la o parte faptul ca nu e deloc atat de feminina pe cat imi lasase impresia.. are si niste aere de " mare sefa , mare frumusete " , cum se autointituleaza ( sa zic asa , lucruri spuse de ea, ca doar nu ma apuc eu acum sa inventez, doamne fereste) . Sincera sa fiu , stiu sa recunosc atunci cand o fata este mai frumoasa , mai delicata decat mine si accept asta . Dar in cazul de fata nu se pune problema . Este o fata grosolana intr-un mare contrast cu domnisoara ce pretinde a fi . ( Sper sa nu se inece su semintele pe viitor ) In schimb in poze iese de 4325873945 de ori mai bine , motiv pentru care imi ziceam " da , din punctul asta de vedere e ok ". Constat acum ca nu e deloc asa cum credeam eu . Nu are nimic din ce eu nu am , ba chiar din contra. Insa sunt geloasa ca l-a avut pe el , atat. Poate avea orice, dar nu pe el. Si ce ma infurie cel mai tare e ca pentru ea nu a inseamnat mai nimic , a fost doar un altul .. in timp ce pentru mine el era totul . Cum fac sa uit ? Sa iert ? Sa ignor ?
Mi se spune sa incetez ca nu mai are nici un rost sa rascolesc trecutul , ca el e cu mine acum .. ce mai conteaza ce s-a intamplat ? Nu conteaza ? Daca pentru toti ceilalti nu conteaza ... conteaza pentru mine . Intr-un razboi se poate ca nimeni sa nu castige , ci doar sa se lase cu victime . Eu sunt victima , nu am cum sa uit ce m-a ranit .E mai bine asa ? Sa ma prefac ca e bine si sa ma doara pe interior ? As mai avea doar putin de lamurit , insa un lucru foarte important. Apoi as putea incepe sa ma vindec cu adevarat . Dar mi-e frica sa actionez .. dar nici sa ma prefac nu-mi sta in fire . Voi alege sa vorbesc ... cand imi voi face curaj . Sper sa fie bine ! O sa fie bine !!!
Dar pe cat de bune ar fi .. pe atat nu ma ajuta sa ma regasesc , sa ma eliberez . Eu am si o mare-mica problema cu atasamentele , cu fixurile . Daca ajung sa capat fata de cineva un sentiment ( fie ca e iubire sau ura ) sau o parere ( la fel , buna sau rea ) cu greu o sa vad persoana respectiva cu alti ochi . Sunt cel mai bun prieten si cel mai rau dusman , acum depinde de ce parte vei fi . Sunt o persoana prea buna , totul pana cand sunt calcata pe coada . Cu rusine pot spune ca in momentul de fata urasc pe cineva , si sunt sigura ca este ura . In timp se va duce , dar aceasta persoana imi va fi intotdeauna antipatica .
Incerc sa fiu cat mai normala posibil in viata de zi cu zi , asta insemnand ca nu fac mutre atunci cand imi este prin preajma , sau ca evit anumite intalniri , locuri pentru ca e si ea acolo . Nu am nimic , sunt ok si nu ma deranjeaza prezenta ei . Dar strang din dinti defapt . Pentru ca nu suport nimic ce tine de ea, in special gandul ca si-a batut joc de ce am iubit eu si iubesc cel mai mult .
Ca sa fiu mai precisa este vorba de o Oarecare, tipa despre care am mai povestit pe aici care ce s-a gandit ea .. " i-a sa stric eu o relatie ... " . Si asa s-a bagat ea in seama cu iubitul meu dupa ce eu plecasem acasa dintr-un loc de unde am fost cu totii in aceiasi seara ( trebuie sa precizez ca nu se cunosteau personal pana atunci , se stiau asa din prieteni comuni , dar nu aveau nici o tangenta ) . Povestea este foarte complicata , ma tem ca nu veti intelege nici daca v-as povesti detaliu cu detaliu . Noi doua evident am impartit un baiat . La o zi dupa ce avusese loc despartirea mea si a lui , dansii s-au cuplat . Si au avut o relatie de aproximativ 3 luni. Dupa aceasta tragica despartire a lor ( vai cat m-am bucurat ) am decis sa ne mai dam noua o sansa pentru ca ne legau mult prea multe, iar 3 luni cu o alta nu au putut desface legaturile noastre. In aprilie ne-am impacat iar de atunci pana acum suntem ok . Faptul ca am reinceput relatia nu a fost pentru ca il iertasem de tot, a fost pentru ca aveam nevoie de el .
Nu pot scapa de gandul acesta , ca a ales o Oarecare pe care o stia de-o zi . M.am simtit tradata si inselata . Nu pot uita nici cum m-a tratat ca pe o straina cat timp a fost cu ea si la rugamintea ei a intrerupt orice legatura cu mine . Ea o straina si eu care ii fusesem alaturi . Motivele despartirii noastre insa nu au fost legate de ea ( cica ) .. asa ca tind sa cred ca s-a aruncat cu capul inainte intr-o relatie in care nu avea nici o baza ( si a ajuns la vorbele mele si a aflat pe pielea lui tot ce sustineam eu ) . Dureros este ca a tinut la ea, mai mult sau mai PUTIN. Iar acum se asteapta ca eu sa ma comport ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Cum sunt eu ghinionista , tipa asta ( care e mai mica decat mine ) a intrat in liceu cu mine . Am fost putin uimita cand am vazut-o . Am simtit multe atunci , caci nu a fost usor sa vad fata din "trecutul" lui ( dramatizez si eu .. cahh ). Lasand la o parte faptul ca nu e deloc atat de feminina pe cat imi lasase impresia.. are si niste aere de " mare sefa , mare frumusete " , cum se autointituleaza ( sa zic asa , lucruri spuse de ea, ca doar nu ma apuc eu acum sa inventez, doamne fereste) . Sincera sa fiu , stiu sa recunosc atunci cand o fata este mai frumoasa , mai delicata decat mine si accept asta . Dar in cazul de fata nu se pune problema . Este o fata grosolana intr-un mare contrast cu domnisoara ce pretinde a fi . ( Sper sa nu se inece su semintele pe viitor ) In schimb in poze iese de 4325873945 de ori mai bine , motiv pentru care imi ziceam " da , din punctul asta de vedere e ok ". Constat acum ca nu e deloc asa cum credeam eu . Nu are nimic din ce eu nu am , ba chiar din contra. Insa sunt geloasa ca l-a avut pe el , atat. Poate avea orice, dar nu pe el. Si ce ma infurie cel mai tare e ca pentru ea nu a inseamnat mai nimic , a fost doar un altul .. in timp ce pentru mine el era totul . Cum fac sa uit ? Sa iert ? Sa ignor ?
Mi se spune sa incetez ca nu mai are nici un rost sa rascolesc trecutul , ca el e cu mine acum .. ce mai conteaza ce s-a intamplat ? Nu conteaza ? Daca pentru toti ceilalti nu conteaza ... conteaza pentru mine . Intr-un razboi se poate ca nimeni sa nu castige , ci doar sa se lase cu victime . Eu sunt victima , nu am cum sa uit ce m-a ranit .E mai bine asa ? Sa ma prefac ca e bine si sa ma doara pe interior ? As mai avea doar putin de lamurit , insa un lucru foarte important. Apoi as putea incepe sa ma vindec cu adevarat . Dar mi-e frica sa actionez .. dar nici sa ma prefac nu-mi sta in fire . Voi alege sa vorbesc ... cand imi voi face curaj . Sper sa fie bine ! O sa fie bine !!!
@ Toate fiind spuse , eu sunt cea cu iubirea aici , nu tu .
