Doar o pagina goala..

( nu mai are rost sa spun " dati play la melodie, iar apoi cititi " , nu ? )

       Unul dintre cele mai confuze momente in viata, pentru mine cel putin, este atunci cand stau si privesc in urma mea. Constat cu o urma de stupoare cate s-au schimbat, dar si cate au ramas la fel. Zambesc, suspin, simt, traiesc in continuare. Eram o fiinta tare ciudata, inca am  astfel de momente...
Ciudata, complicata, eram eu. Nu eram ea, nu eram nimeni altcineva. Nici mai mult, dar nici mai putin decat un simplu "EU". Insa eram un "eu" fara contur, traiam la voia intamplarii. Mi se parea normal pentru ca asa eram invatata, asa ma obisnuisem. Am capatat multe calitati, dar si defecte pe parcursul timpului. Din care mai multe nu ma pot pronunta exact. Tot ce stiu este ca sunt o persoana buna, o persoana simpla. Asa am fost si asa voi ramane.
      Un caracter inca necopt pe atunci, o persoana incompleta.  Eram doar o pagina goala ce avea sa fie scrisa. Se anuntau povesti frumoase, momente de neuitat si momente pe care mi-as fi dorit sa le dau uitarii. Destinul scrie si tot scrie in cartea vietii mele. Imi tranteste zilele, unele dupa altele, cu soare si cu nori.

      Eu aveam, ca si acum dealtfel, anumite prioritati in viata: Familia ( categorie in care eu una imi incadrez si prietenele, prietenii cei mai buni. Vorba aia, familia nu tine doar de legatura de sange ), scoala ( care e grea .. ), si nu in cele in urma fericirea. Nu mi-a placut niciodata sa imi incurce cineva planurile, sa se bage in viata mea, sa intervina si sa schimbe ceva. Eu schimb, eu decid, eu imi traiesc viata. Nu sunt mandra de tot ce am facut, dar sunt aproape sigura ca as face din nou. Si stiti de ce? Pentru ca niciodata nu actionez fara motiv. Orice efect are si o cauza, buna sau rea. Ma ataci? Te atac! Ma ajuti? Te ajut inapoi cu tot ce imi sta in putinta. Suntem ori prieteni de la bun inceput, ori dusmani pe viata. Lista mea alba si cea neagra au de obicei tinte fixe si cu greu sterg in ele.

     In interiorul meu am fost goala candva. Am fost rece si de nepatruns. Ucideam orice raza de lumina ce indraznea sa ma atinga. Am fost, dar toate astea s-au schimbat cu el. Nu stiu daca este o regula in viata sa intalnim pe cineva deosebit care sa poata scoata din noi tot ceea ce este mai bun si mai frumos, sa ne modeleze, sa ne iubeasca neconditionat, sa aiba acea dorinta pura de a ne fi alaturi trup si suflet. Eu am intalnit aceasta persoana, persoana mea! Alaturi de el am invatat multe, alaturi de el mi-am corectat greselile, alaturi de el am plans si am zambit, alaturi de el am simtit iubire! Alaturi de el inca traiesc, alaturi de el voi trece peste toate pentru ca, alaturi de el am invatat sa fiu "eu" cea de astazi, un alt "eu" , plin de viata si bunatate. 

My heart`s a mess .

" Azi 30, maine 31 , acum seara, mai tarziu…dimineata,azi noi, maine eu,azi vineri ,maine sambata …

Oare de ce nu pot fii 2 vineri una dupa alta?De ce nu poate sa fie "septembrie" ( falling in love )tot anul?De ce nu putem sa fim noi si maine?Oare cu timpul urcam la un alt nivel?Oare maine nu mai esti bun pentru mine sau eu pentru tine?Oare vineri e prea veche pentru o noua zi? "Septembrie" s-a ofilit prea repede .Vreau sa fugim in trecut . " 

Trecutul nostru care s-a terminat brusc si foarte urat .

Ma uitam la tine inghetata. Si la propriu, si la figurat. Nici macar ochii nu mi se miscau. Te priveam fix. Eram tot noi , tot acolo , tot la fel . Aceiasi banca , acelasi pom , aceleasi sentntimente in acelasi om .Tu privind in fata , tacut , iar eu uitandu-ma la tine cu speranta ca te vei intoarce si vei incepe odata sa vorbesti . Am stat asa minute intregi. Mi s-au parut ore. N-am spus nimic... cred ca nici n-am respirat . Si apoi , cand tacerea ta ma innebunea , am inceput sa spun tot . Era sfarsitul nostru , numai ca eu nu am acceptat asta ( nu accept nici acum , dupa luni intregi in care nu ti-am mai fost iubita ) . Nu am acceptat deoarece motivele tale spuse foarte succint , pe langa faptul ca au fost pline de falsitate , puteau fi remediate . Evident , in cazul in care ar fi fost 100% adevarate . Dar nu , au fost doar pretextele unei situatii scapate de sub control . Pretextele evadarii tale din relatia cu mine si inceperea relatiei cu o alta , o stim prea bine . ( sau e vreo alta parere copilareasca de-a mea , a ? Nu cred .)

Imi doream nebuneste sa te sarut , si din furie sa imi infig usor unghiile in gatul tau , pe care urma sa-l sarut apoi . Sa te sarut suficient incat sa ne amintim amandoi ce ne asteapta , dar era insuficient pentru a ma opri. Evident , am ramas vorbind . Tu continuai sa taci si sa nu ma privesti ( de ce !? ) . Probabil nici nu ma ascultai . Te gandeai cumva la cea de-a doua ? Pardon , la iubita ta ? Ei bine ,aceasta " iubita" a ta , personal cred ca exista doar fizic . In schimb iubitul meu prin definitie ( IUBÍT , -Ă, iubiți, -te, ad : 1. Adj. Care este foarte drag cuiva, pe care cineva îl iubește ) , in acel moment , se alfa chiar langa mine . Da , tu , iubitul meu : din trecut , prezent si viitor.


Cand deja emotiile mele deveneau obositoare , mi-ai adresat acea intrebare stupida : " De ce doar in momentele astea poti fi normala ? " . Exact , am fost total anormala in relatia cu tine . Zau !? Tu nu ai avut rabdarea suficienta pentru a vedea normalitatea aia in care aveam sa patrund .

Inca o paranteza .

( Eu imi recunosc greselile . Mi le-am recunoscut de fiecare data , iar atunci cand a fost cazul am stiut sa-mi cer iertare . Nu vreau sa spun ca nu ai fost un om rabdator , caci ai fost ! Dar nu destul , iar daca tu crezi ca ma insel , poftim un exemplu de rabdare dusa la cote maxime : Rabdarea mea ! Sper ca iti aduci aminte momentele in care iti spuneam ca " E prea devreme dar o sa fie totul bine . Mai asteptam doar putin , ai incredere in mine ! " ( fac aici referire la acea normalitate pe care o voiai tu ) . Pe moment mi-ai dat impresia ca intelegeai ce iti spuneam , ca simteai ca era adevarat si mi-ai spus " Imi place ca gandesti asa departe cand vine vorba de noi . " . Da , halal intelegere , halal incredere :* )

Eram obosita de la atatea cuvinte grele , de la presentimentele amagitoare si asa mai departe . Batea vantul , mai stii ? Te simteam mai distant ca niciodata . De parca stateam langa un strain , nicidecum langa cel caruia obisnuiam sa-i spun " iubitul meu " , cel care m-a facut sa ma indragostesc de tot ceea ce insemna fiinta sa , iar faptul ca tu inca nu aveai acea putere sa ma privesti m-a descurajat enorm . Asa ca mi-am intors si eu trupul , nu doar privirea , in partea opusa . Parul meu zbura spre tine . Era un tablou trist de toamna tarzie . Ma simteam atat de singura desi tu inca erai langa mine , parca vrand sa pleci , sa ma abandonezi si fizic , nu doar emotional . Dar m-am intors si mi-am sprijinit capul pe umarul tau pentru ultima data .

( ma deprima tot ce scriu aici , chiar si acum . ) Pe interior , fiecare bucatica din mine plangea , eram mai trista ca niciodata . Insa chipul meu era uscat de la vantul ce batea , si ochii la fel .

Eram la cateva secunde de final . M-ai condus linistit , enervant de linistit . Eu insa tremuram toata , iar calmul de care tu dadeai dovata ma scotea din sarite .

PARANTEZA !
( Serios ? Adica .. SERIOS !? Chiar atat de putin am insemnat pentru tine ? Nici macar un fior nu ai avut ? Jalnic ! )

Ei bine , iti spun in gand : " La revedere , iubitul meu ! " si inghit in sec apoi . M-am apropiat usor de tine pentru a-ti mai saruta odata obrazul ... insa te-ai dat in spate . Nu cred ca isi poate imagina cineva cum m-am simtit in acel moment . Si chiar atunci cand inima mea nu mai avea puls , ti-am simtit buzele pe buzele mele . Apoi ti le-am mai sarutat eu odata . La fel ca prima oara , mai stii ?

A fost finalul . Te-am urmarit cu privirea pana cand ai disparut . Pa .

@ Toate fiind spuse , eu sunt cea cu iubirea aici , nu tu .

* Stiu , simt , vad , aud , miros ca ma iubesti .

Supermassive Black Hole

O gaura imensa ! Rezultatul fabulos al unui trecut memorabil .
Povestea trecutului meu . 

         Candva , de nicaieri , a aparut un punct stalucitor de cer . Scanteia era atat de mica incat abia putea fi zarita . Se pierdea adeseori in intunericul patrunzator al noptii si in puternica lumina a zilei . Era eclipsata , dar nu pentru mult timp . Incet si cu rabdare a reusit sa se formeze singura in interiorul ei , devenind din ce in ce mai mare si mai luminoasa . Incepea deja sa atraga priviri , sa trezeasca intrebari , curiozitate , fascinatie si dorinta .

           Nici ea nu credea ca va ajunge sa faca lumina acolo unde era intuneric , ca va ajunge sa se dezvolte intr-un spatiu neomogen plin de corpuri cu probabil o suprafata de mii de ori mai mare , in a caror umbra se ascunsese pentru mult timp, pe care le invidia pentru aspectul lor ce te lasa fara cuvinte . Insa , dupa lungi perioade de explozii , framantari pe dinauntru si pe dinafara , transformari si evolutie a ajuns sa concureze cu unele dintre cele mai miraculoase corpuri ceresti ale Universului .

            In jurul ei incepusera sa orbiteze din ce in ce mai multe stele , altele voiau s-o puna la pamant . Cine e si de unde a aparut ? E frumoasa , e pura , e linistita ... nu se agita prea mult .  Nu se implica in conflicte inutile , insa daca este impinsa la extrem nu dureaza mult pana sa se dezlantuie . Dar stie sa se faca placuta , stie sa isi tina aproape prietenii . 
  

      Dar ceilalti  nu stiu ca a fost aici dintotdeauna . Au fost prea increzuti sa o priveasca .. era doar un punct mic si nesemnificativ . Acum de ce o trateaza asa ? Ea stie tot adevarul caci ea a fost cea care a privit din umbra . Si nu are nevoie de atentia altora acum cand a iesit din ascunzatoare . Vrea pe cineva care a observat-o inca de pe atunci . Si o sa caute , printre miliarde si miliarde de stele ... acolo e cineva ! Iar cand il va gasi , nimic din jurul lor nu va mai conta . Nici galaxiile imense , nici alte stele . Vor conta doar ei si iubirea ce-i tine in viata , pana cand odata si odata se va consuma .. dar nu in sensul ca se va sfarsi . Se va transforma in ceva infinit .. intr-o gaura neagra . Si va distruge tot ! Dragostea lor va distrge tot.