Manii puerile, vicii inchipuite, obsesii create.
Personificand obiectele , as putea sa ma gandesc la un simplu lantisor ca la un fir al vieii. Viata unei iubiri. Si asa incep eu mereu , prin a impodobi lanticul . Adaug azi o vorba frumoasa , maine un moment placut si odata cu trecerea timpului pun multe multe amintiri . Pun eu ce pun si-mi fac lanticul frumos de mi-l admira toata lumea . E o adevarata mandrie sa-l port. Dar ... vine un moment in care , seara , cand il dau jos ma bucur ca am scapat de greutatea pe care am carat-o de-a lungul zilei , si parca toate complimentele nu mai au aceiasi semnificatie in comparatie cu durerea suportata. Mai tarziu.. nimeni nu mai admira nimic si se strange din ce in ce mai multa greutate asupra mea.
Nu am stiut ce se intamplase cu lantisorul meu pana nu m-am uitat atent la el. Am vazut ca era plin de lacrimi, tipete , certuri . Abia daca mai vedeam zambetele ce le pusesem la inceput. Am incercat sa merg cu el asa , poate reuseam sa-l fac iar frumos si usor .
Dar s-a rupt.
Tot ce se strange , eu pun intr-o initiala . Asta e viciul meu inchipuit.
Interesant :> .Ei bine,eu am o manie atunci cand mint sa ma framant non-stop,pana clarific si ma pot linisti :)) x_X.
RăspundețiȘtergereSa minti are si parti bune :)))
ȘtergereInteresanta manie ai tu .. imi place ca macar se pot purta ... si totodata e frumos sa porti initiala iubitului. :D.
RăspundețiȘtergereDa , e frumos ... e frumos sa porti initiala celui care si merita .
Ștergere