Vicii inchipuite

     Manii puerile, vicii inchipuite, obsesii create. 

                   Personificand obiectele , as putea sa ma gandesc la un simplu lantisor ca la un fir al vieii. Viata unei iubiri. Si asa incep eu mereu , prin a impodobi lanticul .  Adaug  azi o vorba frumoasa , maine un moment placut si odata cu trecerea timpului pun multe multe amintiri . Pun eu ce pun si-mi fac lanticul frumos de mi-l admira toata lumea . E o adevarata mandrie sa-l port. Dar ... vine un moment in care , seara , cand il dau jos ma bucur ca am scapat de greutatea pe care am carat-o de-a lungul zilei , si parca toate complimentele nu mai au aceiasi semnificatie in comparatie cu durerea suportata. Mai tarziu.. nimeni nu mai admira nimic si se strange din ce in ce mai multa greutate asupra mea.  

Nu am stiut ce se intamplase cu lantisorul meu pana nu m-am uitat atent la el. Am vazut ca era plin de lacrimi,  tipete , certuri . Abia daca mai vedeam zambetele ce le pusesem la inceput. Am incercat sa merg cu el asa , poate reuseam sa-l fac iar frumos si usor . 

Dar s-a rupt.

Tot ce se strange , eu pun intr-o initiala . Asta e viciul meu inchipuit. 

Intr-o lume nebuna, ia-ma de mana !

                 Încă o zi pierdută degeaba, singura, ingandurata. O zi în care te-am privit dar nu m-ai văzut , pentru ca nu aveai cum sa mă vezi, dincolo de perdeaua de fum in care aproape ma sufocam.
                Încă o zi în care am avut nevoie de a ta vorba buna si de imbratisarea calda... dar am "supravieţuit" si fără tine. Si singura mă voi descurca si de acum încolo. Singura poate nu sunt la fel de puternica incat sa razbat tot ce ma va pune la pamant. Dar sunt îndeajuns de puternica pentru a-mi face drum prin viata . Am realizat ca nu mai am nevoie de tine ca la inceput.
Si mă bucur. 
             Dar ştiu ca va veni o zi în care îmi voi aminti de tine , chiar si fara sa vreau , pentru ca am crezut in tine si asta nu o voi uita. Ai fost un vis, o speranta, o incercare. Ai fost toate astea la un loc , neimplinite. Ai fost mai mult de atat, ai fost o greseala ! Dar ai fost greseala mea.. si doare. 
Vina mea, a ta , a nimanui ... 

~ Zambetul dulce,lacrimi aduce.~

Ideal ireal

Tot ceea ce este ideal .. sincer iti spun , e ireal . Dar in cel mai fericit caz , e chiar mai bine decat te asteptai vreodata . Eu continui sa cred ca fiecare dintre noi avem Fat Frumosul nostru , doar al nostru . Eu l-am gasit si nu a fost usor . A trebuit sa ajung sa ma cunosc pe mine mai intai , cred ca asta a fost cel mai dificil . El m-a ajutat sa ma descopar , cunoscandu-l . Si de aici lucrurile s-au simplificat si totul a devenit frumos ( cica ) . Vointa si rabdare sa aveti , macar 50 % din cata am avut eu . 
Asa ca , nu cauta baiatul perfect , ci unul cu ale carui defecte sa puteti trai o viata ( sau cat puteti  ) .
Si pe langa asta .. traieste clipa si bucura-te de persoana de langa tine pentru nu va dura pentru totdeauna .Va sosi un moment in viata cand o sa realizezi ca nu mai e cum era . Oamenii se schimba din pacate si totodata din fericire . Iar tu undeva in mijlocul temerilor si nebuniei o sa iti spui ca ai acceptat destul ! Suficient cu lupta , plansul si vina . Iar apoi , ca un copil dupa un acces de furie , ai clipi din nou printre lacrimi si ai vedea lumea prin alti ochi .  Va fi momentul in care te vei trezi la realitate dupa atata timp in care ai visat si ti-ai facut sperante . Iti vei da seama ca este timpul sa incetezi sa speri si sa astepti sa se schimbe ceva  , sau sa astepti ca fericirea  si siguranta sa apara pur si simplu . In viata reala povestile nu au finaluri ca in basme si nu exista garantia renumitului " happily ever after " .
Mai bine traim la intamplare.. mai bine " carpe diem " !

Start .

Salutare !

Care o fi ideea aici ? Sa ai blog doar asa ca sa stii ca-l ai ? Ca poate da bine sa zici " eu scriu, eu compun "? Nu . Daca tot va hotarati sa va faceti unul macar scrieti ceva frumos si interesant , cel putin incat sa va multumiti pe voi insiva, nu pe ceilalti.

Mi-am facut acest blog si eram mai mult ca sigura ca o sa-mi placa mult. Si stiti de ce imi place ? Pentru ca aici pot sa fiu eu cu adevarat . Zic de gandesc , ce simt .. ma descarc de tot . Fie ca prezint partea plina a paharului , fie ca nu . Si sunt amintiri atat de frumoase incat nu pot sa nu le scriu .

Nu conteaza cate mii de persoane interesate am , si cine ma comenteaza. Cel putin pentru mine nu conteaza atat de mult cat conteaza ce scriu  . In principal eu scriu pentru mine . Scriu pentru ca vreau sa existe un "loc" unde sa fie povestea vietii mele. Vreau ca peste ani sa recitesc si sa imi aduc aminte de toate nebuniile, dezamagirile si momentele frumoase pe care le-am trait. Vreau sa resimt toate sentimentele ce m-au incercat candva, vreau sa fiu iar copila de altadata. 
Atunci cand ma simt singura, trista si confuza.. vreau sa ma regasesc, vreau sa stau doar cu mine.. cea de atunci si cea de acum.