Poezii - I -

M-am gandit sa vin cu altceva : Poezii ! Nu personale , ci poezii care imi plac mie foarte mult :) .

Romanţa meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie

Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"

Romanţă negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!


În aşteptare

Nu ştiu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simţi că-ţi este mult mai bine!

Am fost cândva bolnav cu-adevărat?
Sau boala mea n-a fost decât
Coşmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deşteptat?

Nu ştiu ce-a fost, şi nici n-aş vrea
Să ştiu mai mult decât mi-e dat să ştiu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Acelaşi "fapt divers" se va-ntâmpla.

N-aştept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca şi Christos, călare pe măgar!

Romanţa răspunsului mut

Ce văd!
E-adevărat?
Tu eşti?
Cum?
N-ai murit?
Tot mai trăieşti?
Pendulă care te-ai oprit din mers,
Încerci acum să mergi în sens invers?

Hai!... Spune-mi...
Spune-mi tot ce ştii...
Să-mi spui chiar şi minciuni,
Să-mi spui
Ce n-ai spus nimănui -
Nici celor morţi,
Nici celor vii ...

Ce victime ai mai făcut
Din clipa-n care urma ţi-am pierdut?
Ce vrăjitoare te-a trecut prin foc
Şi-a reuşit să-ţi pună inima la loc?
Şi care-anume sfânt din calendar
Te-a sfătuit să te-ntâlneşti cu mine iar?

De ce zâmbeşti?
E-adevărat?
Te-ai răzgândit?
Ne-am împăcat?
Iar ne iubim?
Sau, poate, şi-azi ne regăsim
Aceiaşi vechi duşmani?
Dar tu mai ştii după câţi ani?

Eu te-am iertat de mult!
Dar tu?
Răspunde-mi "Da"
Răspunde-mi "Nu" -
Totuna mi-e!
Ştii tu de ce -
La tine "Nu" şi "Da" nu sunt
Decât aceleaşi vorbe-n vânt!

De ce te temi?
De ce-ţi ascunzi
În palme ochii tăi rotunzi?
De ce-ţi aprinzi ca un semnal
De foc bengal
Obrajii tăi de porţelan
Şi inima de Caliban?

Răspunde-mi!
Vreau să ştiu şi eu,
De ce-ai venit?
De dragul meu?
Sau, poate, n-ai venit decât
Să-mi torni, ca şi-n trecut, pe gât
Un păhărel de coniac,
Ca eu să tac,
Iar tu să ţipi
Şi să dispari, apoi, suspect,
Cu voluptatea unei bombe de efect!

Ce zici?
Aşa e c-am ghicit
De ce-ai venit?
De ce te-ncrunţi şi nu-mi răspunzi?
Ce nou secret îmi mai ascunzi?
De ce scrâşneşti din dinţi
Şi taci?
Hai!... Spune-mi, ce-ai de gând să faci?
Deschide-ţi gura - mii de draci! -
Şi lasă-mă să-ţi mai sărut...
Nu gura
Ci răspunsul mut!

Cuptor ( versuri )

Sunt cativa morti în oras, iubito,
Chiar pentru asta am venit să-ti spun;
Pe catafalc, de caldura-n oras,
Incet, cadavrele se descompun.


Romanta ultimului sarut (versuri )

Opreşte-mă!...

Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără... "va urma".
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea...
Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă - fata - nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea...