Uitarea este cea mai nobila razbunare

Am pus gandul de la tine, am pus si vocea ta.
Am pus amintirile stranse in tot acest timp.
Am pus pozele cu noi si umbra din camera.
Am pus pasii tai si privirea lunga.
Am pus rasul tau si lacrimile.
Am pus palmele moi si parul fin.
Am pus bataile inimii si muzica lenta.
Am pus ceasul de la tine si parfumurile.
Am pus cuvintele dulci si tipetele.
Am pus noptile tarzii si diminetile calde.
Am pus ceaiul dulce si ciocolatile.
Am pus trandafirul cu cartea-n care s-a uscat.
Am pus melodia noastra si dansul stangaci.
Am pus clipele dulci si pe cele amare.
Am pus sarutul si imbratisarile stranse.
Am pus urmele tale si parfumul tau...ti-am pregatit bagajul cu tot ce ne lega.
Te rog sa-l iei cu grija, sa nu-ti cada ceva.

Sa nu te miri daca e greu, sunt amintiri multe.
Cred ca le-am pus pe toate. Mai pun si ce aveam in inima si-l inchid. Il las pe hol ca sa nu mai intri.
Sa n-aprinzi nici lumina, pe intuneric nu ma vezi cum plang.
Nici zgomot sa nu faci, nu vreau s-aud cum se-nchide usa. Iar maine cand ma voi trezi, vreau sa aflu c-ai plecat si ca tot ce-ai lasat in urma este un gol pe care nu va trebui sa-l umplu...pentru ca nu voi mai avea cu ce.