Omul este supus greşelii .

O viaţă petrecută comiţând greşeli nu numai că este mai onorabilă decât o viaţă petrecută fără să faci nimic, dar mai este şi utilă .



E firesc sa gresesti , stim cu totii asta , dar de cele mai multe ori uitam . Suntem capabili sa iertam sau cel putin asa ar fi corect .
Si eu am gresit la randul meu .. fata de multe persoane , in nenumarate randuri . Si fata de mine s-a gresit .. poate chiar mai mult , poate chiar mai rau . Iar atunci cand eu am gresit au fost momente in care imploram iertare , momente in care nu imi pasa si nu aveam nici cel mai mic resentiment si momente in care regretam cu toata fiinta mea . Am trecut prin toate cazurile si am invatat ca odata cu greselile facute se aduna si lectiile invatate .
Atunci cand mie imi greseste cineva cel mai mult conteaza cine si ce mi-a facut . Cu toate astea am putut ierta si trece cu vederea jignirile , vorbele spuse aiurea , infidelitatea , promisiunile incalcate , increderea pierduta si asa zis-a tradare .
In unele cazuri ma intreb de ce ? Ce-o fi fost in capul meu atunci cand am acceptat sa iert o persoana care m-a ranit atat de mult si care nu-mi mai merita prietenia ? Oare nu mi-ar fi fost mai bine fara ?

Gresim fata de parinti in atat de multe feluri chiar daca tot ce incearca ei este sa ne arate drumul cel bun . Ciudat este faptul ca eu una sunt constienta de asta si totusi continui sa gresesc fata de ei si sa fac asa cum cred eu ca e bine . Varsta e de vina ? Curiozitatea ? Viata ?

Gresim fata de prieteni .. De ce ? Poate ca pe unii nu ii consideram prieteni si noi la randul nostru nu suntem considerati prieteni de carte ei .. Asa ca ce ne-ar tine sa nu ne facem unul altuia rau ?
Iar cu acei rari  "prieteni adevarati" cred ca sta altfel treaba . Eu de exemplu atunci cand ranesc sentimentele unei prietene foarte bune , o fac pentru ca ea sa isi dea seama ca greseste si pentru ca nu vreau sa o vad ca sufera . Nu vad cum altfel ai putea sa ii faci rau unei persoane la care ti si careia ii vrei tot binele din lume ...

Fata de persoana iubita tindem sa gresesim cel mai mult . ( sau doar eu fac asta ? ) Nici nu ma mira . Pana la urma este vorba de doua persoane diferite , fiecare cu o gandire si un caracter specific . Dar nu vad care e greutatea in a invata sa nu mai gresim unul fata de celalalt din moment ce dorim sa ne fim alaturi ... 

Gresim atunci cand devenim gelosi .. chiar si fara motiv . De ce nu ne putem controla in schimb suspiciunile si ideile nebune ? E mai bine si mai satisfacator sa ne calcam increderea in picioare ? Nu cred .
Gresim atunci cand ne vorbim urat . Din nou , de ce ? Nu ne mai respectam ca acum 10 minute cand nu ne certam ?
Dar atunci cand evitam sa ne spunem anumite lucruri , ce facem ? Nu tot o greseala ? Ba da , pentru ca punem comunicarea undeva pe locul N . In schimb orgoliul si mandria de sine se bat pe locul 1 .

Greseli de genul comitem tot timpul , cu sau fara voia noastra . Si cel mai trist este ca nu ( vrem ) putem sa ne oprim .. Asa ca .. na , de ce ne-am opri ?
"Sa se opreasca Cutarescu primul , apoi si eu .. pai ce ? "

In schimb greselile ce ascund o lectie bine meritata intr-o relatie sunt utile si merita iertate , parerea mea .